La Iași poți cunoaște foarte mulți oameni de vază, foarte multe personalități. Îi poți vizita direct la ele și la ei acasă, trecând ușor peste câteva, mai multe decenii.
La Iași e multă literatură pe stradă, pe străzi, la marginea orașului și dincolo de el – pe niște fire pe care le poți urmări mai greu și doar cu mașina. Continuă lectura „Iarna la Iași”
În București s-a deschis un nou muzeu! Continuă lectura „Acasă la Anton Pann”
Noul Muzeu al Literaturii (Național și, respectiv, Române) este o soluție de avarie, din care bunele intenții se revarsă în toate părțile, încercând să compenseze mult prea multe. Continuă lectura „Noul Muzeu al Literaturii”
Știți ce este Tescani-ul? Dacă da, atunci vă numărați printre cei norocoși. Norocoși să fi ajuns într-un loc minunat, un loc necuprins de zgomotul drumurilor și al oamenilor care au uitat să zăbovească. Norocoși să fi gustat puțin din multa frumusețe a locului, norocoși să fi fost mai aproape de Enescu și să-l fi înțeles mai bine. Continuă lectura „La Tescani, la Enescu”
Museum Anonymous vă propune o scurtă serie de 12 întrebări despre muzee, prin care vă puteți testa cunoștințele și afla lucruri noi în mai puțin de 10 minute. Continuă lectura „Muzee, muzee!”
Premiul Muzeul European al Anului 2018 a fost acordat Muzeului Design-ului din Londra, Marea Britanie, pentru celebrarea creativității umane prin noile sale expoziții și programe adiacente și pentru promovarea accesibilității, interactivității și a dialogului intercultural. Continuă lectura „Premiul Muzeul European al Anului – 2018”
Există un fel de mașină unicat, o mașină care e unică nu doar prin caracteristicile ei fizice particulare, ci și prin destinația ei – aceea de a-i servi părintelui spiritual și conducătorului lumii catolice, Papa. Și, fiind atât de specială, are un muzeu despre care scriem și noi aici. Continuă lectura „Mașinile Papei”
Nu-i așa că Romeo și Julieta își au deja un loc special, să spunem un muzeu, în inima dumneavoastră? Continuă lectura „Muzeul și Julieta”
V-aţi gândit vreodată cum ar fi dacă locuinţa dumneavoastră ar deveni muzeu? Dacă aţi fi (în cazul în care nu sunteţi deja) o celebritate a cărei apropiere o caută oamenii obişnuiţi? Continuă lectura „Omul şi locul lui – Casa Memorială „George Enescu”, Sinaia”
Memorialul „Nicolae Bălcescu” este un muzeu despre care vreau să scriu neapărat.
Continuă lectura „Memorialul „Nicolae Bălcescu” – pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”
Dacă statul la plajă nu e suficient de antrenant pentru o vacanţă activă, o vizită la muzeele din proximitate e întotdeauna o experienţă interesantă, măcar din punct de vedere profesional, dacă nu strict turistic.
Muzeul Spionajului din Berlin este un muzeu nou, dedicat uneia dintre meseriile cele mai vechi ale lumii – evident, este vorba despre cea de spion.
La Berlin – de ce la Berlin? Poate pentru Zidul ce a despărțit cele două tabere ale Războiului Rece, istoria și Berlinul însuși. Continuă lectura „Spionaj la Berlin”
Noaptea Muzeelor se apropie! V-ați ales traseul? Ce vreți să descoperiți diseară? Ceva frumos, ceva vechi, ceva uimitor, ceva neobișnuit?
20 mai 2017 – Noaptea Europeană a Muzeelor este la cea de a treisprezecea ediție!
The winner of the European Museum of the Year Award, the annual prize celebrating museums newly opened in 2016, was announced on the 6th of May in Zagreb, Croatia: the Ethnographic Museum of Geneva got the prize.
Premiul ”Muzeul European al Anului” pentru noi muzee deschise în anul 2016 a fost acordat, astăzi, la Zagreb.
Câștigătorul este Muzeul de Etnografie din Geneva, Elveția. Continuă lectura „Muzeul European al Anului 2017”
Zis și făcut și văzut.
Cum spuneam în articolul despre castelele Germaniei, orașul Potsdam a devenit mai interesant cu un muzeu, Barberini, deschis anul acesta în piața veche a orașului. Reconstrucția Palatului Barberini distrus la sfârșitul celui de al doilea război mondial a închis careul pieței, a încheiat refacerea clădirilor istorice din centrul istoric al Potsdam-ului.
Construcție, reconstrucție, adevărat, fals 
În luna ianuarie, s-a deschis la Potsdam, în Germania, Muzeul Barberini. Inaugurarea poate n-ar fi fost atât de popularizată, dacă Angela Merkel nu ar fi vizitat muzeul în timpul ceremoniei de preluare a funcției de președinte al Statelor Unite ale Americii, de către Donald Trump[i].
Cu această istorică ocazie, am mers și noi pe urmele muzeologiei istorice și iată ce am aflat: patrimoniul nu doar se păstrează, el se poate și construi. Acum.
Continuă lectura „”CECI N’EST PAS UN CHÂTEAU” – ACESTA NU ESTE UN CASTEL”
Zilele acestea se petrece în universul digital ceva atractiv, amuzant și care poate crea inspirație din inspirație: celebrul Rijksmuseum (însemnând ”Muzeul Național”) din Amsterdam pune la bătaie premii și opere de artă digitizate, într-un concurs de design inspirat de lucrări din patrimoniul său. Este deja cea de a treia ediție anuală a competiției.
Centrul Pompidou este un loc extraordinar pe acest pământ, unde mi-am spus, când am fost prima oară, că mi-aș putea petrece viața întreagă. (Numai că nu a fost posibil.) Continuă lectura „#CentrePompidou40 – Născut în scandal, trăit în glorie.”
Nu știu alții cum sînt, dar eu cred cu venerație că Alexandru Ioan Cuza a fost înfăptuitorul României moderne, României ca țară adevărată cu o viziune asupra propriului viitor, o țară cu legi, o țară cu universități și chiar și cu muzee, o țară cu voință proprie.
Continuă lectura „PALATUL de la RUGINOASA – gotic, ascuns, departe”
Un studiu privind impactul tarifelor de intrare la muzee asupra numărului de vizitatori a fost publicat în cursul anului trecut, de DC Research, fiind comandat de Asociaţia Muzeelor Independente din Marea Britanie, Arts Council England şi Museums, Archives and Libraries-Wales. Continuă lectura „Intrare liberă la muzee sau nu?”
Pentru prima oară am înţeles ce înseamnă o regiune şi o reţea de muzee regionale – concept ce la noi nu şi-a găsit aplicabilitatea practică (din lipsă de reprezentare faptică a împrumutului conceptual, ca în multe alte situaţii „europene”).
Emilia-Romagna. Ei bine, numele îi vine de la Via Emilia (mare drum roman care ducea, ca toate drumurile, inevitabil, la Roma) şi de la Imperiul Roman de Răsărit care şi-a avut o vreme capitala la Ravenna, oraş al regiunii acum.
Ce vezi, în primul rând, la Veneţia? Lux arhitectural. Aglomerare de opulenţă pe centimetru pătrat. Epatare prin estetism până la malul apei. Nimic nu scapă neacoperit. Probabil maximum de frumos concentrat din întreaga lume. Continuă lectura „MUZEE VENEŢIENE – Ca’ Pesaro”
Muzeul Sticlei din Murano are un farmec ascuns, asemănător sticlei – îi vezi luciul, îi vezi preţiozitatea de la distanţă, dar trebuie să-l priveşti de foarte de-aproape pentru a-i vedea nuanţele, sclipirile ascunse, să-l priveşti în lumină, să-l învârteşti după soare, pe toate părţile, pentru a-l vedea pe deplin.
Continuă lectura „MUZEE VENEŢIENE – Muzeul Sticlei din Murano”
Manillas were metal bracelets of a large variety of shapes and weights, preferably made in copper which was considered the most valuable metal by pre-colonial Western Africa population, also known as the “red gold”. The thing about these bracelets is that they were not just bracelets, but coins, money used not only by the locals but also by the European colonists in the 15th century to trade with their African counterparts. Continuă lectura „MANILLAS – The Money Bracelets”
„Manillas” erau brăţări confecţionate din diferite metale, dintre care cuprul era considerat cel mai preţios, folosite ca monedă în Africa de Vest, din perioada pre-colonială până în prima jumătate a secolului XX. Continuă lectura „MANILLAS sau brăţările-monedă”
Arta sticlăriei a fost multă vreme secretul și monopolul european al maeștrilor venețieni, care au transformat insula Murano, aflată lângă Veneția, într-un simbol al culorilor îndrăznețe, al formelor curbate aproape impertinent și au împrumutat numele „Murano” universului sticlei prețioase.
Nașterea acestui „brand” multisecular nu este un mister, ea are cauze foarte pragmatice: meșterii sticlari au ajuns la Murano fiind obligați de autoritățile venețiene să se retragă acolo, printr-un decret din anul 1292.
Este un loc pe care, dacă îl vezi o dată, ţi-l aminteşti mereu.
Muzeul este un loc îngrijit aşa cum nici un alt loc nu este.
Pentru că este un loc cu lucruri de preţ: lucruri frumoase, lucruri rare, lucruri vechi, lucruri ciudate, lucruri care au fost dragi cuiva. Este o vitrină foarte, foarte mare. Este o casetă cu bijuterii enormă. Continuă lectura „CE ESTE UN MUZEU? Definiţia romanţată”
Într-o zi frumoasă de vară, am fost într-o plimbare la Casa soţilor Ceauşescu, muzeul despre care am aflat de curând, întâmplător – propaganda nu mai funcţionează.
Muzeul are site – nu foarte bun, dar util pentru a afla că vizitele se fac doar cu programare şi pentru grupuri, ghidajul fiind inclus în preţul biletului.
Pentru o zi frumoasă şi de week-end, cartierul Primăverii este, desigur, o încântare. Ajuns în faţa muzeului, observi mai întâi că este semnalizat adecvat, iar imediat după, vezi un teren obscen viran în faţa intrării principale a casei. Reiese că aparţine unui stat foarte petrolifer şi că, după achiziţionare, nu s-a primit autorizaţie de construcţie.
Continuă lectura „MUZEUL „PALATUL PRIMĂVERII” – Casa soţilor Ceauşescu”
În luna noiembrie a anului 2015, am făcut pur şi simplu o excursie la Veneţia. O excursie de plăcere profesională.
Multe sînt muzeele Veneţiei, multă istorie de văzut sau de recunoscut, mai mult de o viaţă şi mai mult de 1000 de ochi pentru a putea cuprinde tot ce ar fi de înţeles, de văzut şi nicidecum de aprofundat. Continuă lectura „MUZEE VENEŢIENE – Palatul Dogilor”
E interesant că acest blog începe cu o dedicație pentru Muzeul Brukenthal – este locul în care am învățat artă românească şi unde am văzut mari maeştri într-o lungă vreme în care Muzeul Național de Artă era închis (sau aproape închis). Vizitând astăzi pentru a nu ştiu câta oară galeriile de artă Brukenthal, mi-am amintit primele incursiuni aici şi, deşi s-au schimbat unele lucruri, spațiu-timpul rămâne familiar, nu e o delimitare crudă față de ceea ce am experimentat acum 20 de ani (şi mai bine). Continuă lectura „Sânge pe calorifer!”
