Nu este o noutate pentru nimeni că arta a fost și încă este văzută drept apanaj al elitelor, al celor suficient de norocoși să fi avut acces la artă – prin educație, cu sprijinul sau chiar intervenția imperativă a familiei sau a mediului social mai larg decât cel apropiat sau, pur și simplu, acces fizic, grație proximității artei, prin șansa de a se fi născut într-un anumit loc.
Deși mai accesibilă ca niciodată, datorită internetului și eforturilor educaționale ale instituțiilor specializate, începând cu muzeele, arta rămâne insuficient valorificată de cei mai mulți dintre noi, fiind considerată un lucru ”nice to have, but not mandatory” – un lux.
Cronic subfinanțată, minimalizată în programa școlară, prioritizată doar pentru cei înzestrați cu „vocație”, arta rămâne o mină de aur neexploatată, în văzul tuturor, un văz obturat de prejudecăți, de lipsa de timp, de viteza accelerată cu care se succed zilele obișnuite și mereu mai multele sarcini pe care trebuie să le îndeplinim, fie că suntem copii sau adulți.
Acest articol se dorește un apel la o pauză de regândire a ceea ce poate fi arta pentru fiecare dintre noi. Un apel la deschidere către artă și la folosirea ei, atât de facilă, ca resursă nemăsurat de bogată, de versatilă și de la îndemână.
Gândire critică, atenție la detalii, empatie, performanță școlară
Probabil cea mai cunoscută valență a programelor de studiu al istoriei artelor este cea de dezvoltare a strategiilor de gândire vizuală. Metoda ”Visual Thinking Strategies”[1] (VTS) a fost fundamentată în anii ’90 de cercetătorii americani Abigail Housen, psiholog, și Philip Yenawine, conducătorul departamentului de Educație muzeală al MoMA (Museum of Modern Art, New York), care, de-a lungul mai multor decenii, au investigat beneficiile educației artistice și predarea în context interdisciplinar a artelor vizuale.
Metoda urmărește dezvoltarea percepției vizuale, a atenției la detalii, a capacității de interpretare a stimulilor vizuali și, deloc în ultimul rând, a gândirii critice bazate pe dovezi, cu impact profund în construirea discursului logic, coerent argumentat.
Dobândirea acestor competențe este, evident, translatabilă în orice domeniu de activitate și la orice nivel de pregătire, școlară sau profesională, având rezultate pozitive dovedite inclusiv în performanța elevilor, la mai multe discipline, în special matematică și literatură, de la nivel preșcolar, până la studii universitare.
Metoda se bazează pe trei întrebări simple, care conduc analizarea unei lucrări de artă: „Ce se întâmplă în imagine?”, „Ce anume mă face să cred că se întâmplă acest lucru?”, „Ce altceva văd în această imagine?”. Cea de a treia întrebare, care invită la aprofundare și la ceea ce este cunoscut drept ”Slow Art”, „privitul lent” (mai mult de 10 minute) al unei opere de artă, contribuie la restabilirea capacității de concentrare și la reducerea oboselii mintale, a stresului.
Dacă aceste beneficii sunt, mai mult sau mai puțin, previzibile, rezultate interesante au fost obținute cu privire la „empatia istorică” și rezistența mentală la ambiguitate: analizarea unei lucrări de artă, în contextul ei istoric, îmbunătățește raportarea individuală la perspective diferite, extinzând, în același timp, orizontul de cunoaștere; în ceea ce privește acceptarea intelectuală a ambiguității și a mai multor perspective, puncte de vedere simultan valide, analizarea unor opere de artă abstractă s-a dovedit o resursă deosebit de valoroasă.
Arta ca stare de bine (”wellbeing”)
A privi o operă de artă considerată „frumoasă” produce aceeași senzație ca vederea unei persoane dragi – arată un studiu realizat în anul 2011 la University College London[2]; altfel spus, bucuria produsă de o lucrare de artă care ne place echivalează cu sentimentul de a fi îndrăgostit, responsabile pentru această stare fiind creșterea fluxului sanguin cerebral cu 10% și eliberarea de dopamină (cele mai bune rezultate se pare că au fost „provocate” de Monet, Ingres și Constable, din cei 30 de mari artiști incluși în experiment).
Contactul cu arta reduce instantaneu nivelul de stres și de anxietate, crește nivelul de empatie, stimulează imaginația și creativitatea. Cercetările au arătat, de asemenea, că, în timp ce analizează o lucrare de artă, privitorul reproduce mental procesele de realizare a respectivei lucrări (spre exemplu, modul în care artistul a trasat liniile și culorile într-o pictură), reprezentându-și senzorial textura operei, materialitatea ei, experiența având un caracter personal, imersiv.[3]
Efectul de uimire (”awe”)
Printre primele forme de muzeificare create de oameni se numără și „cabinetul de curiozități” apărut în perioada Renașterii – o colecție personală sau nu de obiecte „interesante”, care provoacă uimire, stimulează imaginația și cunoașterea, printre aceste obiecte aflându-se și lucrări de artă. Capacitatea artei de a suscita uimire a fost, așadar, constatată empiric de mai multe secole și continuă să fie una dintre principalele ei calități (termenul german „wunderkammer”, „cameră a minunilor”, este mai clar descriptiv decât „cabinetul de curiozități”).
De ce apreciem uimirea? Doi cercetători americani[4] au analizat acest fenomen, descriind uimirea drept o emoție morală, spirituală și estetică, ce are puterea de a transforma radical valorile și perspectivele individuale. Urmărind același concept, un alt studiu[5] a demonstrat efectele pozitive ale senzației de uimire, asupra sănătății – scăderea nivelului de stres, a sentimentului de singurătate, reducerea intensității simptomelor depresiei și anxietății, creșterea stării de bine emoționale și îmbunătățirea celei de „mindfulness”[6].
Arta pentru seniori
Studiul formal al istoriei artei nu reprezintă doar o incursiune în frumos, ci și o disciplină riguroasă care antrenează mintea să analizeze complexitatea informațională. Prin abordarea coordonată a artei, se poate trece de la consumul pasiv de imagini, la reflecție și auto-reflecție, la identificarea de simboluri și structuri compoziționale, stimulându-se percepția senzorială și capacitatea de procesare și interpretare a informației, elemente esențiale pentru îmbătrânirea activă.
Cercetările științifice au demonstrat că interacțiunea cu arta creează protecție cognitivă împotriva așa-numitului „sindrom de neutilizare a creierului”, care apare în special la adulții cu vârste înaintate, care nu mai sunt activi profesional și social. Participarea la cursuri de artă stimulează plasticitatea neuronală și acumularea rezervei cognitive, fiind o metodă plăcută, antrenantă și eficientă de fortificare mentală și optimizare cerebrală, cu beneficii pe termen lung.
De asemenea, exercițiile de interpretare a operelor de artă implică activarea memoriei și a capacității de exprimare verbală, iar participarea la cursuri interactive combate starea de izolare socială resimțită frecvent de seniori.[7]
Resursă pentru pregătirea viitorilor medici
Mai multe studii având ca subiecți studenții la universități de medicină au indicat o îmbunătățire a capacității de observație și de descriere, în procesul de analiză și diagnosticare, pentru participanții la programe de formare în domeniul artelor vizuale[8]; chiar dacă cercetările se află încă la început și nu există studii referitoare la gradul de retenție pe termen lung a acestor abilități, rezultatele deja obținute sunt promițătoare, și numeroase universități au introdus studiul artelor vizuale în programele de formare a viitorilor medici[9].
Cursurile Museum Anonymous
Cursurile de istorie a artelor Museum Anonymous urmăresc să valorifice potențialul demonstrat al interacțiunii cu arta, pentru toate categoriile de public fără pregătire de specialitate în domeniul artelor vizuale: de la pauză mentală și timp personal pentru delectare și reflecție, la cale de dezvoltare a capacităților personale de observație, analiză, gândire critică, dialog și auto-exprimare, de la modalitate de îmbunătățire a culturii generale, la sursă de inspirație pentru îmbunătățirea spațiului și imaginii personale, de la reper pentru a ne bucura mai mult de experiențele culturale din vacanțe, la instrument de lucru în activitatea profesională și la soluție pentru îmbătrânire activă.
Vă așteptăm la cursurile noastre, să redescoperim împreună ARTA!
Autor: Alis Vasile
