Consiliul Internațional al Muzeelor (ICOM) a adoptat oficial, la data de 25 iunie 2026, „Codul etic al muzeelor” revizuit, actualizând cadrul global care ghidează muzeele și profesioniștii din sectorul muzeal, din întreaga lume.

Aprobat în timpul celei de-a 41-a Adunări Generale Ordinare a ICOM desfășurate la Paris, cu 85,90% din voturi, Codul revizuit este rezultatul unui proces participativ, desfășurat de-a lungul mai multor ani, coordonat de Comitetul de Etică al ICOM, cu participarea activă a 114 comitete naționale și internaționale, alianțe regionale și organizații afiliate ICOM.

Textul revizuit stabilește principii etice comune, pentru a sprijini muzeele să protejeze patrimoniul cultural, să întărească încrederea publică, să gestioneze colecțiile responsabil și să servească societatea. De asemenea, noul Cod reflectă rolul în continuă evoluție al muzeelor, aliniindu-se cu definiția muzeului adoptată de ICOM la 24 august 2022, în cadrul celei de-a 37-a Adunări Generale de la Praga (Republica Cehă), abordând provocări actuale, precum tehnologiile digitale, criza climatică și moștenirea colonialismului.

Recunoscând diversitatea muzeelor la nivel mondial, Codul revizuit stabilește principii de bază comune, pentru a ghida practica profesională, permițând, în același timp, flexibilitate în funcție de resurse și contextul individual. Codul va fi susținut de ghiduri practice pentru a ajuta muzeele și profesioniștii din sectorul muzeal să aplice principiile sale în contexte culturale, juridice și profesionale diverse.

„Codul etic al muzeelor” are o istorie de aproape 40 de ani, un prim „Cod de etică profesională ICOM” fiind adoptat de cea de-a 15-a Adunare Generală a ICOM, de la Buenos Aires (Argentina), la 4 noiembrie 1986. Codul a fost actualizat de cea de-a 20-a Adunare Generală de la Barcelona (Spania), la 6 iulie 2001.

Ulterior, documentul a fost complet revizuit, reorganizat și redenumit „Codul etic ICOM pentru muzee” și adoptat de cea de-a 21-a Adunare Generală de la Seul (Republica Coreea), la 8 octombrie 2004.

Versiunea originală a textului, în limba engleză, poate fi consultată pe website-ul ICOM.

CODUL ETIC AL MUZEELOR, ICOM, 2026

INTRODUCERE

ICOM recunoaște faptul că acest Cod a fost elaborat într-o perioadă dificilă. Muzeele se confruntă cu provocări majore geopolitice, sociale, economice și climatice, în timp ce unele practici și atitudini sociale acceptate de mult timp sunt puse sub semnul întrebării. Muzeele, ca organizații civice vitale, sunt profund afectate de aceste schimbări și trebuie să deschidă calea în abordarea lor. Cu toate acestea,

– abia am început să înțelegem impactul tehnologiilor digitale, aflate în continuă evoluție, asupra modului în care percepem istoria, cultura, știința, creativitatea și arta;

– ne confruntăm cu provocarea globală a crizei climatice, încercând să atingem neutralitatea în emisia de carbon, comunicând, în același timp, publicului viziunea noastră în continuă evoluție, asupra interdependenței dintre om și ecosisteme;

– trebuie să vorbim despre rolul pe care muzeele l-au jucat în timpul procesului de colonizare, dar încă nu am înțeles implicațiile acestuia pentru toate muzeele și colecțiile lor, pentru politicile, practicile și programele aferente, precum și pentru discursul muzeal.

Aceste exemple ilustrează provocările cu care se confruntă muzeele, oferă context acestei revizuiri a Codului etic ICOM și cer atât hotărâre fermă, cât și flexibilitate în fața schimbării. ICOM recunoaște diversitatea comunității muzeale, existența unei multitudini de modele de guvernanță, capacități, capabilități și resurse.

Pentru a aborda problemele legate de muzeele din întreaga lume, Codul a fost dezvoltat sub forma unui set de principii de bază, pentru a ghida activitatea muzeelor. ICOM înțelege faptul că resursele muzeelor pot varia, iar unora dintre muzee le poate lipsi capacitatea de a respecta toate principiile; cu toate acestea, Codul formulează standarde în care profesioniștii din sectorul muzeal cred, pe care le împărtășesc și pe care ar trebui să le respecte. Codul este completat de seturi de ghiduri care oferă îndrumări specifice asupra unor subiecte esențiale profesiilor muzeale.

Acest Cod etic este rezultatul unui proces participativ unic. El a fost elaborat în perioada 2019-2026, în cadrul a cinci consultări cu comitetele naționale, comitetele internaționale, alianțele regionale și organizațiile afiliate ale ICOM, precum și cu comitele permanente, grupurile de lucru și experți externi relevanți. Pe parcursul acestui proces, membrii ICOM și-au împărtășit perspectivele profesionale, articulând valorile și standardele fundamentale ale muncii lor.

Codul comunică aceste standarde cât mai clar posibil și servește drept reper pentru muzee.

PREAMBUL

Codul etic al muzeelor este un element fundamental pentru Consiliul Internațional al Muzeelor. Împreună cu statutele și regulamentele interne ale ICOM, Codul etic constituie unul dintre cei trei piloni pe care se sprijină ICOM. Așa cum este menționat în statutul său, ICOM stabilește principii etice bazate pe valori larg recunoscute de comunitatea muzeală internațională. Practicile bazate pe integritate, responsabilitate, echitate, respect reciproc, deschidere, transparență și responsabilitate sunt esențiale pentru a ne asigura că muzeele protejează și promovează patrimoniul, susțin și cresc încrederea și servesc publicul. Aceste valori circumscriu obligații față de societate și profesia muzeală, precum și obligația de a oferi oportunități de împărtășire a cunoștințelor, de dialog și reflecție, implicând responsabilitatea de a proteja și cerceta colecțiile aflate în grija muzeelor și de a opera cu rigurozitate și în mod sustenabil.

Cui i se adresează Codul?

Conform statutelor ICOM, toți membrii ICOM se angajează să respecte acest Cod, ca obligație inerentă calității de membru. Codul stabilește principii de bază pentru a ghida muzeele și profesioniștii muzeelor în activitățile lor interne și externe. Pe lângă activitatea membrilor ICOM, și cea a comitetelor naționale și internaționale ale ICOM, a alianțelor regionale și organizațiilor afiliate face obiectul Codului etic al muzeelor. Mai mult, deși nu este obligatoriu pentru non-membri, Codul servește ca punct de referință pentru toți cei care lucrează în sau cu muzeele din întreaga lume.

ICOM îi încurajează membrii săi, atât muzee, cât și profesioniști din sectorul muzeal, să se asigure că principiile Codului etic sunt respectate de toți cei care lucrează în sau cu organizațiile lor.

Legislație și etică

Legile și convențiile locale, naționale și internaționale stabilesc baza pentru activitatea muzeelor și a profesioniștilor din domeniul muzeal. Operarea în conformitate cu cadrul legal este obligatorie pentru toate muzeele și toți profesioniștii din sectorul muzeal. O listă a reglementărilor legale, inclusiv convenții, rezoluții și declarații internaționale, însoțește acest Cod. Codul etic merge mai departe de limitele cadrului legal, urmărind să instituie un standard de acțiune mai ridicat. În complementaritate cu prevederile legale, Codul etic ICOM servește la susținerea integrității muzeelor.

Principii și linii directoare fundamentale

Toate cele cinci principii fundamentale care stau la baza Codului etic sunt în egală măsură importante pentru muzee. Ele oferă un punct de pornire pentru soluționarea problemelor etice, printr-un proces atent de luare a deciziilor, ce implică consultări și deliberări minuțioase. Codul și principiile sale nu înlocuiesc politicile și procedurile instituționale.

Acest Cod este însoțit de ghiduri care servesc drept instrumente pentru interpretarea și implementarea sa. Ghidurile oferă îndrumări substanțiale privind domeniile în permanentă evoluție ale practicii muzeale și pot fi modificate pentru a corespunde standardelor aflate în curs de elaborare.

Codul este monitorizat de Comitetul Permanent pentru Etică al ICOM (ETHCOM) și pus în aplicare de Consiliul Executiv al ICOM. Statutele și regulamentul intern ale ICOM stabilesc consecințele încălcării Codului etic, pentru membrii individuali și instituționali, comitetele naționale și internaționale, alianțele regionale și organizațiile afiliate. Pentru întrebări sau clarificări privind principiile sau aplicarea lor în situații specifice, poate fi consultat Comitetul Permanent pentru Etică al ICOM (ETHCOM).

Definiția muzeului

„Muzeul este o organizație non-profit, permanentă, aflată în serviciul societății, care cercetează, colecționează, conservă, interpretează și expune patrimoniu material și imaterial. Deschis publicului, accesibil și incluziv, muzeul susține diversitatea și sustenabilitatea. Muzeele activează și comunică în mod etic, profesionist și cu participarea comunității, oferind experiențe variate de educație, agrement, reflecție și împărtășire a cunoștințelor.”

SOCIETATE: Muzeele sunt în serviciul societății.

Principiu: Muzeele sunt în serviciul societății, prin protejarea și interpretarea patrimoniului material, imaterial și digital. Accesibile și incluzive, muzeele colaborează cu indivizi și comunități diverse, pentru a proteja trecutul, prezentul și viitorul acestora. Prin deschiderea către perspective diferite asupra patrimoniului, muzeele funcționează ca spații pentru dialog, susținând drepturile omului, urmărind echitatea socială și promovând pacea.

S.1. Muzeele conservă și comunică patrimoniul material, imaterial și digital, în beneficiul societății.

Prin documentarea, cercetarea, conservarea, interpretarea și comunicarea patrimoniului, muzeele joacă un rol vital în menținerea coeziunii sociale. Ele au datoria de a respecta toate tradițiile și culturile în mod egal, de a încuraja schimbul de cunoștințe între generații și de a se asigura că vor fi transmise generațiilor viitoare colecțiile pe care le au în grijă.

S.2. Muzeele sprijină dreptul și decizia membrilor societății de a participa și contribui la viața culturală.

Activitatea muzeelor trebuie să fie inspirată de membrii societății, să respecte individualitatea și cunoștințele diverse ale acestora și dreptul lor de a participa la activitățile muzeale, să valorizeze bunăstarea lor fizică, mentală și emoțională și aspirația către justiție socială. Atunci când există opinii contrare sau conflicte provocate de diferențele culturale, muzeele trebuie să fie spații sigure pentru dialog și să promoveze înțelegerea reciprocă.

S.3. Muzeele încurajează dialogul și schimbul de cunoștințe, prin cooperare și colaborare durabilă.

Muzeele trebuie să colaboreze cu membrii comunității, inclusiv studenți, cercetători și alți experți, precum și cu alte muzee și organizații de patrimoniu, pentru a îmbogăți practicile muzeale de cercetare, colectare, conservare, documentare și interpretare a patrimoniului.

Muzeele trebuie să implice membrii comunității, inclusiv populațiile indigene, în deciziile privind patrimoniul și expresiile creative ale acestora, colaborând și respectându-le dreptul de a-și identifica, păstra și interpreta propriul patrimoniu material, intangibil și digital. Respectându-i pe cei de la care învață, muzeele trebuie să ceară consimțământul lor liber, prealabil și informat, să le recunoască aportul și să le ofere recompense echitabile.

S.4. Muzeele sunt accesibile tuturor.

Muzeele trebuie să facă patrimoniul material, imaterial și digital, precum și informațiile neconfidențiale conexe acestuia accesibile pentru toți. De asemenea, trebuie să acționeze în vederea eliminării barierelor de participare, inclusiv a impedimentelor fizice, virtuale, lingvistice, socio-culturale și economice.

S.5. Muzeele susțin participarea incluzivă și combat discriminarea.

Ca organizații incluzive, muzeele trebuie să trateze activ excluziunea socială, prin promovarea participării echitabile pentru toți și combaterea prejudecăților, inclusiv a discriminării bazate pe dizabilitate, gen, rasă, orientare sexuală și convingeri. Ele trebuie să combată rasismul sistemic și să respecte drepturile omului, inclusiv drepturile populațiilor indigene.

S.6. Muzeele ilustrează diversitatea culturală, respectând, totodată, problematicile sensibile reflectate de patrimoniu.

Muzeele trebuie să promoveze interpretări multiple ale patrimoniului, respectând diferențele în practicile de cercetare, gestionare a colecțiilor, conservare, interpretare și expunere. Ele trebuie să manifeste considerație pentru știința, cunoștințele tradiționale și sistemele de credințe ale populațiilor indigene și ale altor comunități. Muzeele trebuie să recunoască faptul că unele elemente ale patrimoniului material, imaterial și digital au o natură sacră și să urmeze proceduri adecvate în gestionarea acestor materiale sensibile.

S.7. Muzeele practică și susțin activ și continuu sustenabilitatea.

Muzeele trebuie să urmărească sustenabilitatea socială, de mediu, culturală și financiară pe termen lung, prin prioritizarea bunăstării tuturor celor implicați, conservarea colecțiilor, minimizarea impactului asupra mediului, în scopul combaterii schimbărilor climatice și menținerii stabilității financiare. Muzeele trebuie să funcționeze în formule care respectă drepturile omului și abordează inegalitățile, asigurându-se că practicile lor aduc beneficii oamenilor, protejează planeta și promovează prosperitatea într-un mod responsabil din punct de vedere social.

PROFESIONALISM: Muzeele funcționează și comunică cu profesionalism, prin expertiză, cunoștințe și standarde profesionale.

Principiu: Pentru a menține încrederea societății, muzeele trebuie să funcționeze și să comunice etic și conform standardelor profesionale. Acest lucru implică responsabilități pentru conducerea muzeului, pentru cei însărcinați cu gestionarea curentă a muzeului și implementarea planului său strategic, precum și pentru toți cei care lucrează în sau cu muzee.

P.1. Conducătorii muzeelor trebuie să recruteze personal și voluntari care să susțină și să îmbunătățească profesionalismul organizației.

Conducătorii muzeelor trebuie să coopteze personal și voluntari care dețin abilitățile necesare pentru a îndeplini misiunea, viziunea, scopurile și obiectivele organizației. Conducătorii muzeelor trebuie să ofere oportunități de pregătire continuă și dezvoltare profesională, pentru a se asigura că personalul și voluntarii au competențele necesare pentru a susține activitatea muzeului și a comunica eficient, atât intern, cât și extern.

P.2. Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să acționeze întotdeauna cu deferență, considerație și integritate.

Conducătorii muzeelor trebuie să se asigure că practici echitabile și incluzive sunt aplicate în toate interacțiunile cu personalul, vizitatorii și membrii comunității, promovând o cultură a demnității și respectului, cu politici solide și mecanisme de raportare care să prevină orice formă de hărțuire și discriminare.

Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să respecte standardele de comportament stabilite și să arate considerație față de demnitatea tuturor colegilor, respectând diferențele de opinie și recunoscând dreptul fiecăruia la un mediu de lucru sigur. Colaborarea dintre organele de conducere, conducătorii muzeelor, personal și voluntari trebuie să se bazeze pe respect reciproc și recunoașterea importanței tuturor rolurilor, atât sub aspectul diferențelor, cât și al complementarității și interdependenței lor.

P.3. Conducătorii muzeelor trebuie să acorde atenție siguranței și stării de bine a personalului și voluntarilor.

Conducătorii muzeelor trebuie să acorde atenție siguranței personalului și voluntarilor, să creeze condiții care să susțină bunăstarea fizică, mentală și emoțională a acestora și să asigure o remunerație echitabilă. De asemenea, vor elabora planuri concrete, ce pot fi implementate cu celeritate, pentru a proteja personalul și voluntarii, în situații de urgență, cum ar fi conflictele armate, dezastrele naturale și crizele de sănătate.

P.4. Conducătorii muzeelor trebuie să asigure protecția colecțiilor muzeale.

Conducătorii muzeelor trebuie să implementeze politici și proceduri pentru a păstra și proteja colecțiile muzeale. Acest lucru implică monitorizarea regulată, conservarea preventivă și intervențiile necesare asigurării stabilității, integrității și accesibilității pe termen lung a patrimoniului, în beneficiul generațiilor viitoare. Procedurile de urgență trebuie să asigure evaluarea, stabilizarea și restaurarea promptă a colecțiilor, la nevoie.

P.5. Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să respecte politicile și procedurile instituționale.

Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să susțină scopurile și obiectivele muzeului și să înțeleagă valorile de bază, politicile și procedurile, condițiile de angajare și obligațiile etice. Diferențele de opinie trebuie exprimate și luate în considerare în mod adecvat, înaintea adoptării unor decizii finale. Membrii profesiilor muzeale trebuie să se opună corespunzător neregulilor sau practicilor considerate dăunătoare muzeelor sau comunității muzeale mai largi.

P.6. Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să protejeze informațiile confidențiale la care au acces în cadrul activității lor.

Datele confidențiale și personale trebuie protejate pentru a menține siguranța și securitatea organizației. Acestea includ, într-o enumerare nelimitativă, informațiile despre securitatea muzeului și a colecțiilor sale, datele personale ale angajaților, voluntarilor și contractanților, informații financiare, date confidențiale și informații despre donatori.

P.7. Conducătorii muzeelor trebuie să supravegheze utilizarea tehnologiilor digitale în muzeu, evaluând beneficiile acestor tehnologii și asigurându-se că ele nu provoacă prejudicii.

Muzeele trebuie să se asigure că utilizarea mediilor și tehnologiilor digitale este aliniată cu standardele existente, precum și cu obiectivele și misiunea organizației.

Toți cei care lucrează în sau cu muzee și folosesc aceste tehnologii trebuie să contribuie la minimizarea riscurilor, ținând cont de implicațiile etice și impactul potențial asupra mediului, precum și de capacitatea lor de a disemina informații inexacte sau false. Ei trebuie să acționeze cu prudență, conștientizând impactul acestor tehnologii asupra drepturilor de proprietate intelectuală, drepturilor populațiilor indigene și suveranității datelor.

P.8. Membrii profesiilor muzeale trebuie să colaboreze și să se consulte cu alți colegi, experți și membri ai comunității, din afara muzeului, pentru a asigura adoptarea celor mai bune practici.

Membrii profesiilor muzeale trebuie să recunoască și să susțină importanța cooperării și consultării între organizațiile cu obiective și practici comune. Ei trebuie să construiască relații de lucru la nivel local, regional și internațional și să colaboreze cu specialiști și membri ai comunității, din afara muzeului, în beneficiul organizației. Când expertiza disponibilă într-un anumit muzeu este insuficientă pentru a asigura luarea unor decizii adecvate, membrii profesiilor muzeale au datoria de a consulta colegi și alte persoane cu expertiză relevantă, din afara propriei organizații.

P.9. Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să evite orice conflict de interese cu muzeul.

Muzeele trebuie să elaboreze și să facă publice politici proprii privind acceptarea cadourilor, favorurilor, împrumuturilor, invitațiilor sau altor beneficii, pentru a ajuta personalul și voluntarii să evite conflictele de interese. Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să semnaleze existența oricărui conflict de interese real sau aparent, inclusiv colecționarea privată aflată în conflict cu obiectivele de colecționare ale muzeului, și să evite activități care ar putea compromite demersurile profesionale sau reputația muzeului. Membrii profesiilor muzeale nu trebuie să susțină niciodată în mod public un anumit comerciant, licitator sau evaluator de bunuri culturale și nu trebuie să participe direct sau indirect la cumpărarea sau vânzarea patrimoniului, în scopuri generatoare de profit.

P.10. Toți cei care lucrează în sau cu muzee trebuie să se implice activ în prevenirea traficului ilicit de bunuri culturale.

Oricine lucrează în sau cu muzee nu trebuie să participe, direct sau indirect, la sustragerea, deteriorarea sau distrugerea patrimoniului material, imaterial sau digital.

Muzeele și membrii profesiilor muzeale trebuie să combată traficul ilicit, prin cercetarea originii și istoriei colecțiilor lor și prin efectuarea riguroasă a documentării și inventarierii. Muzeele trebuie să colaboreze cu alte muzee, instituții de patrimoniu, autorități și organe de aplicare a legii și cu organizații regionale, naționale și internaționale care luptă împotriva traficului ilicit și asigură respectarea legislației incidente.

EDUCAȚIE: Muzeele oferă experiențe diverse pentru împărtășirea cunoștințelor și reflecție.

Principiu: Activitățile și practicile educaționale ale muzeelor trebuie să asigure schimbul continuu de cunoștințe și dialogul.

E.1. Muzeele trebuie să se adreseze unor categorii diverse de public, aliniindu-și activitatea la misiunea proprie.

Muzeele trebuie să definească cu claritate modul în care își vor atinge obiectivele educaționale, promovând diversitatea și învățarea pe tot parcursul vieții, prin activități educaționale, expoziții și publicații, la sediul propriu, în afara acestuia sau online. Aceste activități trebuie să constituie forumuri care încurajează incluziunea și promovează dialogul multilingv și intercultural.

E.2. Muzeele trebuie să asigure și să conserve integritatea informațiilor pe care le oferă.

Muzeele trebuie să asigure acuratețea, credibilitatea și fiabilitatea informațiilor pe care le transmit în cadrul activităților lor, inclusiv în cadrul evenimentelor culturale, activităților educaționale, expozițiilor și publicațiilor. Toate informațiile trebuie să fie bine documentate, precise și fundamentate de discipline academice și științifice relevante, cunoștințe tradiționale sau sisteme de credințe.

E.3. Muzeele trebuie să stabilească parteneriate durabile cu comunitățile, pentru îmbunătățirea activităților educaționale.

Muzeele trebuie să colaboreze cu indivizi și comunități al căror patrimoniu material, imaterial și digital se regăsește în colecțiile lor și să prezinte acest patrimoniu în activitățile, publicațiile și expozițiile proprii. Muzeele trebuie să identifice și să respecte cunoștințele, practicile, limbile, legile, drepturile și obiceiurile tradiționale ale populațiilor indigene, în contextul expunerii obiectelor din colecțiile acestora. Muzeele trebuie să acționeze cu considerație în raporturile cu comunitățile locale și cu alte comunități, cu privire la prezentarea și expunerea obiectelor asociate acestora. Patrimoniul material și imaterial indigen și cunoștințele tradiționale trebuie utilizate în activitățile muzeale doar cu consimțământ liber, prealabil și informat al comunității indigene respective.

E.4. Muzeele trebuie să fie accesibile tuturor și să ia în considerare nevoile și interesele vizitatorilor, pentru a se asigura că aceștia pot beneficia în mod egal de activitățile educaționale ale muzeului.

Muzeele trebuie să elaboreze conținutul și formatul de desfășurare al activităților lor educaționale, inclusiv expoziții și publicații, astfel încât să asigure o participare incluzivă și accesibilă pentru toți, atât la sediu, cât și online. Pentru a îmbunătăți relevanța socială, incluziunea și experiențe de calitate, feedback-ul publicului trebuie integrat în dezvoltarea programelor muzeale.

Muzeele trebuie să asigure accesul public la toate activitățile educaționale, expozițiile și publicațiile realizate, cu considerație față de demnitatea și umanitatea indivizilor și comunităților implicate. Publicațiile trebuie să adere la direcții editoriale, standarde și politici de accesibilizare.

E.5. Muzeele trebuie să acorde atenție întregului patrimoniu material și imaterial sensibil, depunând eforturi pentru includerea sa în activități educaționale, expoziții și publicații, în conformitate cu standardele profesionale.

Muzeele trebuie să dezvolte linii directoare privind expunerea și utilizarea patrimoniului material și imaterial sensibil din colecțiile lor, în toate activitățile muzeale. Liniile directoare vor avea la bază standardele de conservare consacrate și, atunci când este posibil, metodele de expunere și utilizare a materialelor sensibile vor fi stabilite prin dialog cu comunitățile din care provine acest patrimoniu.

Solicitările comunităților de origine, referitoare la limitare accesului la materiale sensibile sau la eliminarea materialele sacre sau cu semnificație culturală din expunerea publică fizică sau online trebuie soluționate prompt, cu considerație și transparență. Muzeele trebuie să dețină politici și proceduri clare pentru gestionarea acestui tip de solicitări, în acord cu prevederile legale, răspunzând, în același timp, cerințelor de accesibilitate, utilizare educațională și îngrijire pe termen lung a colecțiilor.

E.6. Muzeele trebuie să încurajeze schimbul de cunoștințe și reflecția.

În toate activitățile lor educaționale, muzeele trebuie să încurajeze schimbul de cunoștințe și să încurajeze reflecția. Recunoscând calitatea colecțiile muzeale de a include nu doar patrimoniu material, imaterial și digital, ci și idei și cunoștințe tradiționale, muzeele trebuie să folosească metode pedagogice diverse, pentru a promova învățarea activă, gândirea critică și interacțiunea vie a publicului cu lucrările și obiectele expuse.

E.7. Muzeele trebuie să folosească tehnologia în mod responsabil, în activitățile educaționale, expoziții și publicații.

Atunci când utilizează media și tehnologiile digitale ca instrumente pedagogice, muzeele trebuie să le gestioneze cu responsabilitate și în conformitate cu misiunea muzeală. De asemenea, trebuie să depună toate eforturile pentru a prezenta publicului date istorice, științifice și artistice exacte și să aibă permanent în vedere modul în care media digitală și tehnologiile digitale afectează utilizatorii, asigurându-se că sunt implementate măsuri de protejare a bunăstării fizice, mentale și emoționale a publicului lor.

E.8. Muzeele trebuie să fie angajate în a-și menține capacitatea de protejare a patrimoniului, pentru generațiile viitoare, promovând sustenabilitatea.

Muzeele trebuie să joace un rol fundamental în educarea societății cu privire la importanța sustenabilității, promovând, în același timp, conservarea patrimoniului material, imaterial și digital, și a planetei.

Muzeele trebuie să-i încurajeze pe cei care lucrează să își perfecționeze continuu tehnicile educaționale și să integreze practici inovatoare, responsabile și sustenabile care să sprijine interacțiunea de calitate cu publicul și protejarea colecțiilor.

E.9. Muzeele trebuie să adopte practici reparatorii, pentru a încuraja reflecția critică și a susține dreptul comunităților de a-și revendica patrimoniul cultural.

Muzeele trebuie să recunoască inechităților din trecut și să ajute la repararea lor, să susțină drepturile culturale, inclusiv drepturile populațiilor indigene și ale altor comunități ale căror colecții le dețin. Muzeele trebuie să permită acestor comunități să se reconecteze cu propria istorie, încurajând schimbul de cunoștințe și dialogul în rândul publicului său. Discuțiile și dialogul despre restituirea sau returnarea patrimoniului trebuie să ofere oportunități de învățare despre culturi, practici și cunoștințe diferite.

COLECȚII: Muzeele cercetează, colecționează și conservă.

Principiu: Muzeele colecționează, protejează și expun patrimoniu material, imaterial și digital. Ele asigură securitatea, documentarea și conservarea colecțiilor pe care le dețin. Muzeele desfășoară activități de cercetare și transmit cunoștințe, acționând pe baza încrederii societății și în beneficiul acesteia, respectând viziunile diferite și drepturile comunităților ale căror colecții le dețin.

C.1. Muzeele trebuie să elaboreze și să implementeze politici ale colecțiilor.

Muzeele trebuie să dezvolte, să publice și să respecte politici ale colecțiilor, prin care să se stabilească proceduri pentru achiziția, documentarea, protecția, conservarea și utilizarea patrimoniului material, imaterial și digital deținut. Organismele de conducere ale muzeelor trebuie să aprobe și să revizuiască regulat aceste politici.

C.2. Muzeele sunt responsabile pentru colecțiile pe care le dețin.

Muzeele trebuie să asigure conservarea și gestionarea patrimoniului material, imaterial și digital pe care îl dețin, prin măsuri adecvate de securitate, documentare și evaluare a riscurilor, precum și printr-o securitate adecvată, în scopul protejării colecțiilor împotriva furtului și deteriorării, atât în expoziții, cât și în spații de depozitare și în timpul transportului.

În politicile proprii, muzeele trebuie să descrie și să urmeze standarde consacrate și să includă proceduri specifice pentru materialele sensibile, în conformitate cu tradițiile culturale și prevederile legale aplicabile. Obiectele cu semnificație sacră sau religioasă și alte materiale sensibile cultural trebuie depozitate în siguranță și gestionate cu considerație. Specimenele biologice trebuie, de asemenea, să beneficieze de manipulare și depozitare specială.

În realizarea de replici, reproduceri sau copii digitale, muzeele trebuie să respecte integritatea originalului. Toate copiile trebuie marcate clar și permanent ca facsimile, pentru a asigura transparența și a preveni interpretarea eronată.

C.3. Muzeele trebuie să respecte demnitatea inerentă a rămășițelor umane și să promoveze considerația față de semnificația acestora.

Muzeele trebuie să gestioneze cu considerație rămășițele umane, precum și artefactele și expresiile creative care includ rămășite umane. Deciziile privind aceste obiecte și colecții trebuie adoptate în colaborare cu descendenții sau comunitățile din care ele provin, dacă acestea sunt cunoscute. În toate situațiile în care rămășițele umane au o importanță culturală sau spirituală actuală, muzeele trebuie să ia în considerare utilizarea restricționată sau repatrierea lor, după caz.

C.4. Muzeele trebuie să respecte practicile profesionale de constituire a colecțiilor.

Muzeele trebuie să urmeze standarde și proceduri consacrate pentru includerea obiectelor în colecții prin achiziție, donație, împrumut, moștenire sau schimb. Muzeele trebuie să evalueze nevoile de conservare ale obiectelor înainte de achiziție, asigurându-se că au resursele, expertiza și dotările necesare pentru conservarea lor pe termen lung. Muzeele trebuie să se asigure că toate obiectele sunt dobândite în conformitate cu legile care reglementează proprietatea, importul, exportul și transferul bunurilor culturale sau naturale. Muzeele trebuie să se abțină de la dobândirea de obiecte provenite din teritorii ocupate.

Muzeele trebuie să depună diligențele necesare pentru stabilirea originii și istoricului complet al obiectelor. Toate obiectele, inclusiv materialele fosile și specimenele colectate prin cercetări de teren, trebuie integrate în colecțiile muzeale doar atunci când nu există îndoieli rezonabile privind colectarea lor autorizată, prin metode științifice, fără practici distructive ori abuzive.

În situații de urgență, muzeele pot servi drept depozite temporare pentru obiecte, în cazul în care conservarea acestora e periclitată. Protecția temporară trebuie agreată împreună cu statele, instituțiile sau persoanele care o solicită.

C.5. Muzeele trebuie să elaboreze proceduri de documentare și să dezvolte baze de date, pentru a asigura viabilitatea, conservarea și securitatea pe termen lung a colecțiilor.

Colecțiile muzeale trebuie documentate în conformitate cu standarde și proceduri consacrate. Documentația trebuie să includă informații detaliate despre obiectele aflate în colecții, care să fie obținute în colaborare cu profesioniști din diverse domenii și, atunci când este cazul, cu comunitățile din care provin obiectele.

Documentația și bazele de date ale muzeului trebuie stocate într-un mediu securizat, beneficiind de infrastructură și tehnici de recuperare adecvate, pentru a reduce riscul pierderii de date. Cu excepția informațiilor confidențiale sau sensibile, toate datele trebuie să fie integral accesibile publicului, atât fizic, cât și online.

C.6. Muzeele trebuie să elaboreze proceduri pentru scoaterea din inventar și înstrăinarea responsabilă a obiectelor muzeale.

Muzeele trebuie să dezvolte o politică responsabilă de scoatere din inventar a obiectelor muzeale, definind standarde și reguli privind înstrăinarea și casarea acestor obiecte. Înstrăinarea sau casarea unui obiect dintr-o colecție muzeală va fi făcută doar după analizarea semnificației, naturii și statutului juridic al acestuia, a posibilității transferării lui către un alt muzeu, precum și a pierderii de credibilitate publică ce ar putea rezulta din acest tip de acțiune.

Colecțiile muzeale sunt păstrate în numele interesului public și nu trebuie tratate drept active financiare valorificabile. Veniturile obținute din vânzarea obiectelor scoase din inventar vor fi folosite exclusiv în beneficiul colecției muzeului.

C.7. Muzeele trebuie să utilizeze tehnologia în mod responsabil, pentru a susține studiul și cercetarea colecțiilor.

Muzeele trebuie să utilizeze instrumente și tehnologii digitale pentru a facilita cercetarea, documentarea și analizarea colecțiilor lor. Metodele digitale trebuie folosite pentru a îmbunătăți înțelegerea contextului și a nevoilor de conservare ale obiectelor, asigurându-se, în același timp, integritatea și acuratețea datelor. Muzeele trebuie să ia în considerare impactul potențial al tehnologiei, atât asupra colecțiilor, cât și asupra utilizatorilor, implementând măsuri de protecție pentru a preveni prejudiciile fizice sau digitale și denaturarea informațiilor.

C.8. Muzeele trebuie să colaboreze în activitatea de cercetare, pentru a îmbunătăți înțelegerea și interpretarea patrimoniului.

Muzeele trebuie să desfășoare activități de cercetare în scopul unei înțelegeri aprofundate a patrimoniului lor material, imaterial și digital, în colaborare cu experți și comunități. Munca de teren trebuie să utilizeze cele mai bune practici și să arate considerație față de opiniile comunității, resursele de mediu și drepturile culturale și drepturile omului.

Cunoștințele tradiționale și sistemele de credințe ale populațiilor indigene și ale altor comunități trebuie înregistrate doar cu consimțământul lor liber, prealabil și informat. Aceste materiale trebuie păstrate cu considerație și cu respectarea standardelor consacrate, a abordărilor colaborative, reglementărilor legale privind proprietatea intelectuală și principiilor confidențialității.

C.9. Muzeele trebuie să ofere acces la patrimoniu, în scopul cercetării și al studiului.

Muzeele trebuie să ofere acces echitabil la colecțiile pe care le dețin și la documentația asociată acestora. Pentru a asigura continuitatea și permanența colecțiilor, muzeele trebuie să publice rezultatele cercetărilor efectuate și să le pună la dispoziția publicului, asigurându-se că aceste informații sunt larg diseminate și accesibile generațiilor viitoare.

Accesul poate varia în funcție de starea și sensibilitatea materialelor. Informațiile personale și alte informații aflate în documentația aferentă colecțiilor vor fi furnizate sau protejate, după caz, în conformitate cu prevederile legale.

C.10. Muzeele trebuie să răspundă activ cererilor de retrocedare sau restituire și, după caz, să inițieze restituirea voluntară.

Muzeele trebuie să răspundă prompt și transparent cererilor de retrocedare sau restituire. Retrocedarea sau restituirea obiectelor din colecția unui muzeu trebuie să fie în concordanță cu prevederile legale aplicabile. Restituirea sau returnarea trebuie luate în considerare de către state, indivizi, grupuri indigene, comunități, muzee și alte instituții de patrimoniu. Muzeele trebuie să fie pregătite să interacționeze constructiv cu partea solicitantă, să fie deschise la dialog și să-și bazeze comunicarea pe date și documente științifice și istorice, precum și pe cunoștințe tradiționale sau spirituale.

Muzeele trebuie să efectueze cercetări privind proveniența tuturor colecțiile pe care le dețin. Dacă cercetările aduc date noi despre istoricul de proprietate al unui obiect sau arată că un obiect a fost dobândit ilegal sau că este problematic sub alte aspecte, muzeele trebuie să se angajeze voluntar în discuții privind viitorul obiectului respectiv.

Dacă se ia decizia de a restitui sau de a proceda la retrocedarea unui obiect, muzeele trebuie să facă demersuri colaborative pentru a asigura returnarea în siguranță a obiectului la sursa sa legitimă.

GUVERNANȚĂ: Muzeele sunt organizații permanente, non-profit.

Principiu: Organele de conducere, entități însărcinate cu direcția strategică și supravegherea muzeelor, sunt responsabile pentru sustenabilitatea pe termen lung a organizațiilor lor muzeale. Ele trebuie să asigure resursele profesionale, fizice și financiare necesare pentru funcționarea muzeului și deservirea societății.

G.1. Organele de conducere ale muzeelor trebuie să se asigure că organizațiile lor respectă toate reglementările legale și să pună la dispoziție publică documentele referitoare la statutul juridic și certificarea caracterului non-profit al acestora, precum și alte documente esențiale referitoare la organizare și funcționare.

Muzeele trebuie să adopte o declarație de misiune și un plan strategic pe care să le urmeze în toate activitățile derulate. Ele trebuie să fie transparente cu privire la statutul lor legal și la structura de guvernanță și să respecte toate prevederile legale.

G.2. Organele de conducere trebuie să stabilească politici care să servească drept instrumente pentru guvernanța muzeului.

Organele de conducere trebuie să adopte și să publice politici instituționale, inclusiv cu privire la colecții, generarea de venituri și strângerea de fonduri, integritatea instituțională, diversitatea în structura consiliilor de administrație și a personalului și răspunsul la situații de urgență. Aceste politici trebuie elaborate în colaborare cu personalul muzeului și actualizate cu regularitate, pentru a respecta standardele profesionale, a oferi un cadru clar pentru luarea deciziilor și a proteja viitorul muzeului.

G.3. Organele de conducere trebuie să asigure resursele necesare pentru viabilitatea muzeelor pe termen lung.

Organele de conducere și conducătorii muzeelor trebuie să asigure resursele profesionale, fizice și financiare necesare îndeplinirii misiunii și obiectivelor strategice ale muzeelor. Muzeele trebuie să urmărească sustenabilitatea socială și de mediu.

G.4. Organele de conducere trebuie să protejeze integritatea și autonomia muzeelor și să nu exercite influențe care ar putea compromite misiunea sau valorile acestora.

Organele de conducere trebuie să se asigure că muzeul servește drept spațiu sigur pentru dialog și învățare. Indiferent de sursele de finanțare sau modelele lor de guvernanță, muzeele trebuie să-și păstreze controlul asupra conținutului și integrității activităților, expozițiilor și publicațiilor lor. Activitățile generatoare de venituri nu trebuie să aducă atingere integrității organizațiilor muzeale. Muzeele trebuie să reziste ingerințelor de natură financiară sau politică.

G.5. Organele de conducere trebuie să se asigure că muzeele au lideri care dețin cunoștințele și competențele necesare îndeplinirii responsabilităților ce le revin.

Organele de conducere trebuie să înțeleagă ce calificări și expertiză sunt necesare pentru funcțiile de conducere din muzee. Ele trebuie să identifice și să selecteze candidați la posturile de conducere, care sunt calificați să gestioneze provocările întâmpinate de muzee în îndeplinirea misiunii lor, și să le ofere pregătire profesională adecvată.

G.6. Organele de conducere trebuie să reflecte diversitatea comunităților. Ele sprijină și promovează reprezentarea și leadership-ul incluziv.

Componența organismelor de conducere trebuie să reflecte comunitățile pe care muzeul le deservește. După caz, organele de conducere trebuie să promoveze co-crearea, să încurajeze practici bazate pe autoritate partajată și transparență și să asigure sprijinul necesar implicării comunităților în procese colaborative continue și durabile. Acest angajament trebuie transpus în politici instituționale. Muzeele trebuie să practice un leadership incluziv pentru a-și îndeplini misiunea, a încuraja inovația și a-și crește impactul instituțional.

G.7. Organele de conducere trebuie să asigure considerație și respect pentru cei care lucrează în și cu muzee.

Organele de conducere trebuie să promoveze raporturi de muncă adecvate și bazate pe respect pentru personalul și colaboratorii muzeului, adoptând practici de angajare în concordanță cu principiile egalității și cu drepturile omului, să prevină angajarea precară, să asigure condiții de muncă demne și echitabile și să ofere un mediu de lucru sănătos, corect și respectuos.

GLOSAR DE TERMENI

Comunitate

Grup de indivizi conectați prin caracteristici sau experiențe comune, cum ar fi localizarea, identitatea culturală, profesia, interesele, etapa vieții, rolul social sau memoria colectivă. Aceste grupuri sunt stakeholders ai muzeelor și, alături de cei care lucrează în sau cu muzee, ajută la îngrijirea și susținerea acestora. Comunitățile sunt în continuă schimbare, ca urmare a interacțiunii dintre membrii lor.

Conducătorii muzeelor

Conducătorii muzeelor sunt responsabili pentru managementul operativ al muzeului și pentru implementarea planului strategic al organizației.

Conflict de interese

Existența unui interes personal sau privat care dă naștere unui conflict de principii, într-un mediu de lucru, limitând sau părând să limiteze obiectivitatea în luarea deciziilor.

Conservare

Conservarea include toate măsurile și acțiunile menite să protejeze patrimoniul cultural, asigurând accesibilitatea acestuia pentru generațiile prezente și viitoare. Include conservarea preventivă, conservarea curativă și restaurarea, acestea fiind realizate cu respectarea materialelor, semnificației și integrității obiectelor.

Cultură tradițională

Cultura tradițională se referă la cunoștințele și practicile intergeneraționale, deținute colectiv de comunitățile indigene și locale, fiind constituită de-a lungul mai multor generații, în strânsă legătură cu cultura, spațiul și mediul lor înconjurător. Se reflectă, printre altele, în valorile culturale, limbă și practicile agricole. (1)

Diligență adecvată

Cerința de a se depune toate eforturile pentru a stabili datele unei situații, înainte de a decide asupra unei direcții de acțiune, în special cu privire la identificarea sursei și istoricului unui obiect oferit spre achiziționare sau utilizare, înainte de dobândirea acestuia.

Documentare

Proces sistematic de colectare, organizare, stocare, recuperare, producere, înregistrare și arhivare a informațiilor. Include materiale tipărite, electronice, audio-vizuale și digitale care conțin imagini și informații.

Materiale sensibile

Materialele sensibile includ obiecte, date și materiale vizuale sau audiovizuale care necesită o atenție specială în îngrijire, acces, expunere sau interpretare, în considerarea fragilității lor fizice sau a unor factori culturali, spirituali, etici, juridici sau sociali. Pot constitui materiale sensibile și cele care conțin informații personale sau confidențiale, precum și cele ce fac parte din cultura tradițională ori fac obiectul unor restricții legale.

Organele de conducere

Persoanele sau organizațiile desemnate prin reglementările legale de organizare și funcționare a muzeului drept responsabile pentru direcția strategică și supravegherea guvernanței muzeului.

Populații indigene

Grupuri descendente din populații care au locuit într-o regiune geografică, înainte de colonizare sau de stabilirea actualelor granițe naționale. Se caracterizează prin menținerea legăturilor ancestrale cu pământurile lor, deținerea propriilor sisteme sociale, culturale și politice și păstrarea unei identități distincte, bazate pe autoidentificare și recunoaștere de către ceilalți membri ai comunității.(2)

Prezervare

Prezervarea pune accent pe păstrarea și protejarea patrimoniului în starea sa actuală, concentrându-se asupra încetinirii deteriorării și prelungirii duratei de viață a obiectelor. Recunoaște că îmbătrânirea naturală nu poate fi oprită și evidențiază intervenția minim necesară, conservarea preventivă și managementul responsabil, pentru a păstra integritatea, autenticitatea și accesibilitatea patrimoniului.

Profesioniști din domeniul muzeal

Categoria profesioniștilor din domeniul muzeal include întregul personalul muzeelor și al altor instituții similare, precum și persoanele care au ca activitate principală oferirea de servicii, cunoștințe și expertiză muzeelor și comunității muzeale.

Proprietate intelectuală

Ramură a dreptului care se ocupă de creațiile intelectuale. Dreptul proprietății intelectuale face distincție între proprietatea literară (inclusiv lucrări științifice și academice), proprietatea artistică, care sunt guvernate de legislația privind drepturile de autor și drepturile conexe (pentru interpreții muzicali, precum și pentru producătorii de discuri, video și baze de date, editori și agenții de știri), pe de-o parte, și și proprietatea industrială (brevete, mărci, desene industriale și denumiri înregistrate), pe de altă parte.

Drepturile de proprietate intelectuală indigenă reprezintă drepturile colective ale popoarelor indigene de a-și menține, controla, proteja și dezvolta patrimoniul cultural, cunoștințele și expresiile culturale tradiționale.(3)

Proveniență

Parcursul complet al unui obiect și al deținerii acestuia, de la momentul creării sau descoperirii sale, până în prezent, prin care i se stabilesc istoria și autenticitatea, precum și titularii legitimi ai dreptului de proprietate asupra lui.

Rasism

Rasismul poate fi exprimat prin atitudini și acțiuni individuale, precum și prin forme structurale mai largi. Rasismul sistemic sau instituțional acționează prin legi, politici și practici integrate în sisteme sociale precum dreptul penal, relațiile de muncă, educația și reprezentarea culturală, adesea în moduri subtile sau mai puțin vizibile.

Restaurare

Termenul se referă la intervenții aplicate direct obiectelor, pentru a facilita aprecierea, înțelegerea și utilizarea acestora. Restaurarea este realizată doar atunci când un obiect și-a pierdut o parte din semnificația sau funcția sa inițială, din cauza unor modificări sau deteriorări anterioare, intervențiile trebuind să respecte materialele originale ale obiectului și semnificația sa culturală.

Retrocedare/Restituire/Returnare

Termenul se referă la actul de a returna sau repatria bunuri culturale sau specimene naturale, obiecte, opere de artă sau alte materiale către solicitanți, adesea denumiți „țări-sursă” sau „comunități-sursă”. Termenii „repatriere”, „rematriune”, „restituire” și „returnare” sunt folosiți pentru a se referi la returnarea către proprietarii săi legitimi a ceea ce a fost pierdut sau preluat în moduri neetice sau ilegale.

Toți cei care lucrează în sau cu muzee

Categorie ce include angajați, voluntari și colaboratori care contribuie cu expertiză specifică în domenii relevante pentru administrarea și funcționarea muzeelor. Muzeele contractează persoane dintr-o gamă largă de profesii, inclusiv educatori, curatori, cercetători, specialiști în strângerea de fonduri, manageri și muncitori manuali.

Note

(1) A se vedea Secretariatul Convenției privind diversitatea biologică (SCBD). (2007). Art. 8(j) Introducere: Cunoștințele tradiționale și Convenția privind diversitatea biologică.
(2) Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 169 privind populațiile indigene și tribale (1989). Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene (2007). Acțiunea UNESCO pentru populațiile indigene (2024).
(3) A se vedea art. 31 din Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (2007).

Bibliografie

Brulon Soares, B. and Bonilla-Merchav, L. 2025. Museum Definition Handbook: Words Inspiring Action. ICOM.
Mairesse, F. (Ed.). 2023. Dictionary of Museology. London: Routledge.

Museum Anonymous

museum stories by museum addicts