Articole despre muzeologie.
Cum arată viitorul muzeelor? La finalul anului 2021, facem o scurtă trecere în revistă a trendurilor din principalele premii anuale ale muzeologiei europene, cele acordate de European Museum Forum și de European Museum Academy. Continuă lectura „Muzeul – un spațiu pentru viitor”
Noul Muzeu al Literaturii (Național și, respectiv, Române) este o soluție de avarie, din care bunele intenții se revarsă în toate părțile, încercând să compenseze mult prea multe. Continuă lectura „Noul Muzeu al Literaturii”
Noaptea Muzeelor se apropie! V-ați ales traseul? Ce vreți să descoperiți diseară? Ceva frumos, ceva vechi, ceva uimitor, ceva neobișnuit?
20 mai 2017 – Noaptea Europeană a Muzeelor este la cea de a treisprezecea ediție!
Zis și făcut și văzut.
Cum spuneam în articolul despre castelele Germaniei, orașul Potsdam a devenit mai interesant cu un muzeu, Barberini, deschis anul acesta în piața veche a orașului. Reconstrucția Palatului Barberini distrus la sfârșitul celui de al doilea război mondial a închis careul pieței, a încheiat refacerea clădirilor istorice din centrul istoric al Potsdam-ului.
Centrul Pompidou este un loc extraordinar pe acest pământ, unde mi-am spus, când am fost prima oară, că mi-aș putea petrece viața întreagă. (Numai că nu a fost posibil.)
Continuă lectura „#CentrePompidou40 – Născut în scandal, trăit în glorie.”
Un studiu privind impactul tarifelor de intrare la muzee asupra numărului de vizitatori a fost publicat în cursul anului trecut, de DC Research, fiind comandat de Asociaţia Muzeelor Independente din Marea Britanie, Arts Council England şi Museums, Archives and Libraries-Wales. Continuă lectura „Intrare liberă la muzee sau nu?”
Pentru prima oară am înţeles ce înseamnă o regiune şi o reţea de muzee regionale – concept ce la noi nu şi-a găsit aplicabilitatea practică (din lipsă de reprezentare faptică a împrumutului conceptual, ca în multe alte situaţii „europene”).
Emilia-Romagna. Ei bine, numele îi vine de la Via Emilia (mare drum roman care ducea, ca toate drumurile, inevitabil, la Roma) şi de la Imperiul Roman de Răsărit care şi-a avut o vreme capitala la Ravenna, oraş al regiunii acum.
Muzeul Sticlei din Murano are un farmec ascuns, asemănător sticlei – îi vezi luciul, îi vezi preţiozitatea de la distanţă, dar trebuie să-l priveşti de foarte de-aproape pentru a-i vedea nuanţele, sclipirile ascunse, să-l priveşti în lumină, să-l învârteşti după soare, pe toate părţile, pentru a-l vedea pe deplin.
Continuă lectura „MUZEE VENEŢIENE – Muzeul Sticlei din Murano”
Oficial, în România, muzeul este „o instituție de cultură, de drept public sau de drept privat, fără scop lucrativ, aflată în serviciul societății, care colecționează, conservă, cercetează, restaurează, comunică și expune, în scopul cunoașterii, educării și recreerii, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului înconjurător” – ne-o spune Legea muzeelor și colecțiilor publice (Legea nr. 311/2003)[i] care a preluat definiția formulată de Consiliul Internațional al Muzeelor (I.C.O.M.) în anul 2007.
Continuă lectura „CE ESTE UN MUZEU? Definiţia romanţată”
Într-o zi frumoasă de vară, am fost într-o plimbare la Casa soţilor Ceauşescu, muzeul despre care am aflat de curând, întâmplător – propaganda nu mai funcţionează.
Continuă lectura „MUZEUL „PALATUL PRIMĂVERII” – Casa soţilor Ceauşescu”
În luna noiembrie a anului 2015, am făcut pur şi simplu o excursie la Veneţia. O excursie de plăcere profesională.
Multe sînt muzeele Veneţiei, multă istorie de văzut sau de recunoscut, mai mult de o viaţă şi mai mult de 1000 de ochi pentru a putea cuprinde tot ce ar fi de înţeles, de văzut şi nicidecum de aprofundat. Continuă lectura „Muzee venețiene – Palatul Dogilor”
E interesant că acest blog începe cu o dedicație pentru Muzeul Brukenthal – este locul în care am învățat artă românească şi unde am văzut mari maeştri într-o lungă vreme în care Muzeul Național de Artă era închis (sau aproape închis). Vizitând astăzi pentru a nu ştiu câta oară galeriile de artă Brukenthal, mi-am amintit primele incursiuni aici şi, deşi s-au schimbat unele lucruri, spațiu-timpul rămâne familiar, nu e o delimitare crudă față de ceea ce am experimentat acum 20 de ani (şi mai bine). Continuă lectura „Sânge pe calorifer!”
Museum Anonymous 