MUZEE VENEŢIENE – Ca’ Pesaro

Muzeul perfect: Ca’ Pesaro – Galeria Internaţională de Artă Modernă

Ce vezi, în primul rând, la Veneţia? Lux arhitectural. Aglomerare de opulenţă pe centimetru pătrat. Epatare prin estetism până la malul apei. Nimic nu scapă neacoperit. Probabil maximum de frumos concentrat din întreaga lume. Continuă lectura „MUZEE VENEŢIENE – Ca’ Pesaro”

Grădina de sticlă din Murano

Arta sticlăriei a fost multă vreme secretul și monopolul european al maeștrilor venețieni, care au transformat insula Murano, aflată lângă Veneția, într-un simbol al culorilor îndrăznețe, al formelor curbate aproape impertinent și  au împrumutat numele „Murano” universului sticlei prețioase.

Nașterea acestui „brand” multisecular nu este un mister, ea are cauze foarte  pragmatice: meșterii sticlari au ajuns la Murano fiind obligați de autoritățile venețiene să se retragă acolo, printr-un decret din anul 1292.

Continuă lectura „Grădina de sticlă din Murano”

CE ESTE UN MUZEU? Definiţia romanţată

Este un loc pe care, dacă îl vezi o dată, ţi-l aminteşti mereu.

Muzeul este un loc îngrijit aşa cum nici un alt loc nu este.

Pentru că este un loc cu lucruri de preţ: lucruri frumoase, lucruri rare, lucruri vechi, lucruri ciudate, lucruri care au fost dragi cuiva. Este o vitrină foarte, foarte mare. Este o casetă cu bijuterii enormă. Continuă lectura „CE ESTE UN MUZEU? Definiţia romanţată”

MUZEE VENEŢIENE – Palatul Dogilor

Palazzo Ducale – Veneţia

În luna noiembrie a anului 2015, am făcut pur şi simplu o excursie la Veneţia. O excursie de plăcere profesională.

Multe sînt muzeele Veneţiei, multă istorie de văzut sau de recunoscut, mai mult de o viaţă şi mai mult de 1000 de ochi pentru a putea cuprinde tot ce ar fi de înţeles, de văzut şi nicidecum de aprofundat. Continuă lectura „MUZEE VENEŢIENE – Palatul Dogilor”

Sânge pe calorifer!

În vizită la Muzeul Național Brukenthal.

E interesant că acest blog începe cu o dedicație pentru Muzeul Brukenthal – este locul în care am învățat artă românească şi unde am văzut mari maeştri într-o lungă vreme în care Muzeul Național de Artă era închis (sau aproape închis). Vizitând astăzi pentru a nu ştiu câta oară galeriile de artă Brukenthal, mi-am amintit primele incursiuni aici şi, deşi s-au schimbat unele lucruri, spațiu-timpul rămâne familiar, nu e o delimitare crudă față de ceea ce am experimentat acum 20 de ani (şi mai bine). Continuă lectura „Sânge pe calorifer!”