Sânge pe calorifer!

În vizită la Muzeul Național Brukenthal.

E interesant că acest blog începe cu o dedicație pentru Muzeul Brukenthal – este locul în care am învățat artă românească şi unde am văzut mari maeştri într-o lungă vreme în care Muzeul Național de Artă era închis (sau aproape închis). Vizitând astăzi pentru a nu ştiu câta oară galeriile de artă Brukenthal, mi-am amintit primele incursiuni aici şi, deşi s-au schimbat unele lucruri, spațiu-timpul rămâne familiar, nu e o delimitare crudă față de ceea ce am experimentat acum 20 de ani (şi mai bine).

Nu voi vorbi despre galeria de artă, mă limitez la a numi revederea pufoşilor Luchian în pastel, la absența unor lucrări de avangardă, la îndrăznețul verde electric din unele săli şi la reconstituirea expoziționalo-binevenită a unor interioare în galeria de artă europeană.

Ce rețin în noiembrie 2016 este zona de entertainment, de lejeritate şi non-patrimoniu a muzeului, desfăşurată cu un elan evident de spirit practic, în spațiile ce înconjoară curtea interioară a palatului.

Dacă te-ai plictisit de iconografia artei europene vechi şi de variațiunile ei pe aceleaşi teme, o descindere în curte, unde poți face fotografii fără să plăteşti, te va înviora rapid prin variație.

Gliptoteca – „Ghipsoteca” în stânga – doar reproduceri în gips, după lucrări clasice, care pun în valoare chiar clasicismul în sculptură şi arată că nu e nevoie de lucrări originale pentru a demonstra ceva (to make a point).

În dreapta, o expoziție de autor contemporan, non-figurativă şi de grafică, evocă secțiuni minerale, roci metamorfice, pandantive semi-prețioase, în câteva panouri (de plută?) şi săli mici.

DAR, neaşteptatul loveşte uimitor când cobori în galeria subterană ce adăposteşte (nu e un clişeu, chiar pare că s-a adăpostit acolo) „Expoziția Gothic”.

Expoziția gotică nu e  cuminte. Prin pereții ei trec de-o potrivă țevi contemporane şi feronerie cu farmec magnetic

Inspirația acestui traseu cultural de hrubă nu este goticul transilvănean (leit-motiv al cursurilor de istorie a artei româneşti), ci, îmi pare, fetişurile, clişeele, odoarele tinerilor goth, ale celor care frecventează festivalurile de muzică goth, îşi creionează violent ochii şi poartă negrul cu care nu poți da greş, vestimentar vorbind.

Informația din textele ce însoțesc exponatele este doctă, interesantă şi completă – origini, translatarea goticului între varii forme ale artelor, motivele predilecte ale conceptului ilustrate inclusiv printr-un cimitir iluminat sinistru, reprodus grațios în spatele unei la fel de sinistre porți cu volute forjate, prin Dracula expus ca personaj al lui Bram Stoker, cranii, cruci şi monumente funerare doborâte de trecerea timpului, fanate flori şi ramuri romanțioase, trimiteri la declarațiile stilistice ale pop-goth-ului de astăzi, noul şi vechiul fiind unite prin sângele de recuzită care se prelinge de la Dracula până la calorifer.

Aşadar, dacă informația e doctă şi serioasă, în schimb alcătuirea expunerii de obiecte e glumeață, îndrăzneață şi nu se sfieşte să folosească inteligent kitsch-ul.

Rezultatul e că te binedispune, te intrigă, te informează şi te face să te întrebi cine a pus la cale această experiență muzeală.

În aceeaşi notă a vrăjitoarelor şi vânătorii de vrăjitoare, s-ar putea plasa expoziţia „Detecția de metale, între știință și pasiune” unde, însă, ni se arată, alături de un text explicativ formulat într-un ton echilibrat, obiectele găsite de „detectorişti” şi intrate în patrimoniul muzeului.

În fundul curții, se vizitează foto-documentar Muzeul Antipa. Da, nu este eroare, este a patra expoziție din seria de opt sub titulatura „Muzeul Național Brukenthal – 200 de ani de funcționare publică – 2017. Colecții private şi muzee din România”.

Până la sfârşitul lunii februarie, se vor mai putea vizita, câte una pe lună, expozițiile dedicate Muzeului Bucovinei, Muzeului Banatului, Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei şi Muzeului Brukenthal însuşi, cu voia sa, ultimul pe listă.

Plec încă o dată de la Muzeul Brukenthal, ca de-atâtea alte dăți înainte.

Este însă pentru prima oară când plec cu ciocolata Brukenthal.

Fotografii realizate de ©Museum Anonymous




Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s