La Iași poți cunoaște foarte mulți oameni de vază, foarte multe personalități. Îi poți vizita direct la ele și la ei acasă, trecând ușor peste câteva, mai multe decenii.
La Iași e multă literatură pe stradă, pe străzi, la marginea orașului și dincolo de el – pe niște fire pe care le poți urmări mai greu și doar cu mașina. Continuă lectura „Iarna la Iași”
În București s-a deschis un nou muzeu! Continuă lectura „Acasă la Anton Pann”
Noul Muzeu al Literaturii (Național și, respectiv, Române) este o soluție de avarie, din care bunele intenții se revarsă în toate părțile, încercând să compenseze mult prea multe. Continuă lectura „Noul Muzeu al Literaturii”
Știți ce este Tescani-ul? Dacă da, atunci vă numărați printre cei norocoși. Norocoși să fi ajuns într-un loc minunat, un loc necuprins de zgomotul drumurilor și al oamenilor care au uitat să zăbovească. Norocoși să fi gustat puțin din multa frumusețe a locului, norocoși să fi fost mai aproape de Enescu și să-l fi înțeles mai bine. Continuă lectura „La Tescani, la Enescu”
V-aţi gândit vreodată cum ar fi dacă locuinţa dumneavoastră ar deveni muzeu? Dacă aţi fi (în cazul în care nu sunteţi deja) o celebritate a cărei apropiere o caută oamenii obişnuiţi? Continuă lectura „Omul şi locul lui – Casa Memorială „George Enescu”, Sinaia”
Memorialul „Nicolae Bălcescu” este un muzeu despre care vreau să scriu neapărat.
Continuă lectura „Memorialul „Nicolae Bălcescu” – pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”
Nu știu alții cum sînt, dar eu cred cu venerație că Alexandru Ioan Cuza a fost înfăptuitorul României moderne, României ca țară adevărată cu o viziune asupra propriului viitor, o țară cu legi, o țară cu universități și chiar și cu muzee, o țară cu voință proprie.
Continuă lectura „PALATUL de la RUGINOASA – gotic, ascuns, departe”
Într-o zi frumoasă de vară, am fost într-o plimbare la Casa soţilor Ceauşescu, muzeul despre care am aflat de curând, întâmplător – propaganda nu mai funcţionează.
Continuă lectura „MUZEUL „PALATUL PRIMĂVERII” – Casa soţilor Ceauşescu”
E interesant că acest blog începe cu o dedicație pentru Muzeul Brukenthal – este locul în care am învățat artă românească şi unde am văzut mari maeştri într-o lungă vreme în care Muzeul Național de Artă era închis (sau aproape închis). Vizitând astăzi pentru a nu ştiu câta oară galeriile de artă Brukenthal, mi-am amintit primele incursiuni aici şi, deşi s-au schimbat unele lucruri, spațiu-timpul rămâne familiar, nu e o delimitare crudă față de ceea ce am experimentat acum 20 de ani (şi mai bine). Continuă lectura „Sânge pe calorifer!”
Museum Anonymous 