PALATUL de la RUGINOASA – gotic, ascuns, departe

Nu știu alții cum sînt, dar eu cred cu venerație că Alexandru Ioan Cuza a fost înfăptuitorul României moderne, României ca țară adevărată cu o viziune asupra propriului viitor, o țară cu legi, o țară cu universități și chiar și cu muzee, o țară cu voință proprie.

Continuă lectura „PALATUL de la RUGINOASA – gotic, ascuns, departe”

EMILIA-ROMAGNA, ce nume frumos!

Pentru prima oară am înţeles ce înseamnă o regiune şi o reţea de muzee regionale – concept ce la noi nu şi-a găsit aplicabilitatea practică (din lipsă de reprezentare faptică a împrumutului conceptual, ca în multe alte situaţii „europene”).

Emilia-Romagna. Ei bine, numele îi vine de la Via Emilia (mare drum roman care ducea, ca toate drumurile, inevitabil, la Roma) şi de la Imperiul Roman de Răsărit care şi-a avut o vreme capitala la Ravenna, oraş al regiunii acum.

Continuă lectura „EMILIA-ROMAGNA, ce nume frumos!”

VENICE ARCHITECTURE BIENNALE 2016

Starting point: first time at the Venice Architecture Biennale.

With previous experience with the Arts Biennale in Venice, expectancies are huge, especially in the eyes and mouth wide opened section, but also in the areas of posing, cool and trendy topics, with a bit of intellectual snobbism, searching a little bit above our every day level and occupations. Continuă lectura „VENICE ARCHITECTURE BIENNALE 2016”

Muzee venețiene – Palatul Dogilor

Palazzo Ducale – Veneţia

În luna noiembrie a anului 2015, am făcut pur şi simplu o excursie la Veneţia. O excursie de plăcere profesională.

Multe sînt muzeele Veneţiei, multă istorie de văzut sau de recunoscut, mai mult de o viaţă şi mai mult de 1000 de ochi pentru a putea cuprinde tot ce ar fi de înţeles, de văzut şi nicidecum de aprofundat. Continuă lectura „Muzee venețiene – Palatul Dogilor”

Sânge pe calorifer!

În vizită la Muzeul Național Brukenthal.

E interesant că acest blog începe cu o dedicație pentru Muzeul Brukenthal – este locul în care am învățat artă românească şi unde am văzut mari maeştri într-o lungă vreme în care Muzeul Național de Artă era închis (sau aproape închis). Vizitând astăzi pentru a nu ştiu câta oară galeriile de artă Brukenthal, mi-am amintit primele incursiuni aici şi, deşi s-au schimbat unele lucruri, spațiu-timpul rămâne familiar, nu e o delimitare crudă față de ceea ce am experimentat acum 20 de ani (şi mai bine). Continuă lectura „Sânge pe calorifer!”